Un dar pe care îl primești de sus trebuie valorificat.
Un început destul de timid, dar cu sentimentul că este mereu acolo, în mine, acea dorință de exprimare încă din copilărie. Simțeam că trebuie să scriu dar mereu mi-am închis aceste impulsuri cu gândul că artiștii mor de foame. Însă mai târziu am realizat faptul că fericirea deplină se manifestă în oamenii care fac ceea ce le este dat să facă. Așa că am dat frâu liber interiorului meu să facă și el cunoștință cu exteriorul!
DE CE?
Pentru că știu că te pot inspira, cu toții posedăm în noi anumite sentimente pe care nu le-am folosit niciodată poate; prin ceea ce scriu îmi doresc să trezesc acele sentimente frumoase, să îți ofer o bucățică din mine, să dai frâu liber imaginației și să te distragi din gălăgia lumii, căci după cum Girel Barbu spunea, citez: E atâta gălăgie pe pământ că nu se mai aude nimic din cer!
Faptul de a publica îmi dă oportunitatea să mă deschid față de voi și aștept cu nerăbdare să vă cunosc! Aștept păreri și idei, comentarii și de ce nu să împărtășim aceleași talente în ale scrierii.